Politica, de la „neamțul salvator” la mitul reformatorului Bolojan

​Nu obișnuiesc să îi dau dreptate lui Traian Băsescu — acel „turnător” votat de două ori președinte de aceiași oameni care i-au susținut ulterior pe Iohannis și Nicușor, și care astăzi se așază disciplinați în spatele lui Ilie Bolojan, pentru o nouă deziluzie. Totuși, există două declarații recente ale acestuia cu care rezonez: necesitatea unei meserii pentru a activa în politică și nevoia liberalilor de a „mai reduce din temperatură”.

 

 

​Partidului Național Liberal îi lipsește astăzi figura lui Mircea Ionescu-Quintus. Înțelepciunea și cumpătarea sa ar fi fost frâna necesară în fața războaielor interne și ar fi facilitat identificarea unei căi de mijloc.

​În prezent, asistăm la o practică păguboasă: organizarea de congrese nu pentru dezbatere, ci pentru eliminarea contestatarilor cu vechime, în timp ce în funcții cheie sunt propulsate persoane înscrise în partid cu o zi înainte, doar pentru loialitatea arătată în Guvern.

Aceasta nu este o dovadă de management politic, ci o dovadă de slăbiciune și de desconsiderare totală a activității membrilor de la baza partidului.

 

 

​Degeaba pozează Ilie Bolojan în reformator; măsurile aplicate în timpul mandatului său de prim-ministru sunt departe de a fi reforme. Prin acțiunile lor, guvernanții actuali au dus termenul de „reformă” în derizoriu.

​Nu poți justifica neputința dând vina permanent pe alții, în timp ce beneficiile proprii si ale apropiaților rămân intangibile. Adevăratele schimbări se fac în primele luni de mandat, când opinia publică este favorabilă, iar partenerii politici sunt încă timizi.

Întrebări legitime rămân fără răspuns:

​Cine l-a oprit pe Ilie Bolojan să stopeze finanțarea de milioane de euro a partidelor parlamentare?

​Ce l-a împiedicat să reducă propria indemnizație și pe cea a tuturor demnitarilor, în semn de solidaritate cu cetățenii, așa cum a procedat prim-ministrul Ungariei?

​De ce a fost abandonată propunerea de revenire la alegerea primarilor în două tururi? (Să ne amintim doar de promisiunile primarului Ciucu din seara alegerilor, uitate imediat după).

 

 

​Cei care l-au creat pe Iohannis — mitul „neamțului salvator”, care s-a dovedit a fi doar un personaj arogant și puturos — ne livrează acum un nou mit: cel al lui Bolojan, în realitate un personaj rigid, lipsit de empatie și slab pregătit pentru marea politică.

​Este trist să observăm cum PNL, după ce a propus, alături de PSD și UDMR, candidaturi precum cea a „șomerului de lux” Crin Antonescu, se plânge acum prin vocea „bocitoarelor de serviciu” că este ignorat de președinte. Democrația se menține prin partide care își respectă misiunea constituțională, nu prin formațiuni transformate în simple SRL-uri.

​Demiterea Guvernului Bolojan prin moțiune de cenzură a fost un pas necesar. Într-o societate marcată de nemulțumiri profunde și dificultăți economice, dacă Parlamentul nu ar fi acționat, strada ar fi fost, cel mai probabil, următoarea care ar fi cerut socoteală.

Din păcate, din turnul lor de fildeș, guvernanții par să nu mai simtă deloc clocotul societății.