WHAT ARE YOU LOOKING FOR?
Popular Tags
Intervenția pentru recuperarea alpiniștilor căzuți în Valea Cerbului, văzută prin ochii unui salvator montan
Sergiu Frusinoiu, unul dintre cei mai tineri membri ai echipei Salvamont Prahova și component al primei unități canine (alături de cățelul Carp) de salvare montană din județul nostru, a luat parte, în noaptea de sâmbătă spre duminică, pe traseul extrem din Bucegi, la acțiunea de recuperare a unei femei căzute în prăpastie, de la mare înălțime. Sergiu povestește cum s-a pregătit să pornească la drum și cum a decurs intervenția dificilă, pe timp de noapte, în care și echipele de salvamontiști care au acționat și-au pus propriile vieți în pericol.
"Trag repede hainele roșii pe mine, umplu rucsacul cu echipament pentru orice situație, bag ceva haleală și niște ceai peste niște haine mai groase îndesate și ele în rucsac, apoi aflu că nu este vorba de o avalanșă și îl las pe Carp, colegul meu canin, acasă. Plec în grabă. La Bușteni, colegii mei aveau deja planul făcut. Intru în echipa de prim răspuns. Verificăm, un pic, echipamentul și plecăm pe Drumul Fânului către Valea Cerbului. Urcăm cât putem de repede cu rucsaci de 10-12 kg în spate, mânați de speranța că ii vom găsi pe ambii în viață. După Poiana Coștilei, ne punem colțarii, zăpada fiind bocnă. Între timp aflăm prin intermediul stației că bărbatul a sunat din nou și că picase și el, neascultând sfatul colegului, și se afla undeva mai jos, sub Brâu. Mărim ritmul și mai dăm câte un ochi spre Morar, cu speranța de a vedea vreo lumină, dar și fluierăm și urlăm pentru a fi auziți, deși vântul foarte puternic spulbera șansele de reușită. De la Omu, un coleg de la Salvamont Bușteni, împreună cu unul dintre meteorologi, pleacă și ei spre locul incidentului. La un moment dat, zărim lumini de lanterne și aflam rapid că sunt ale colegilor noștri".
Dificultatea traseului și condițiile grele în care s-a desfășurat intervenția nu i-au ținut pe loc, pentru că acțiunea a continuat: "Continuăm de-a lungul potecii turistice până în Poiana Pietrei Pârlite, unde un coleg cu mai multă experiență propune să ne abatem de la traseu și să căutăm pe firul principal al văii, în eventualitatea faptului că femeia căzută ar fi putut pica tocmai până acolo. Ne împărțim în trei direcții diferite pentru a acoperi o arie mai mare. Cum ajung în firul văii și ridic capul spre versant, lumina lanternei frontale pică fix pe un trup întins pe zăpadă, moment în care strig tare: "am găsit-o, am găsit-o, haideți aici!". Alerg spre victimă cu gândul că este în viață și o realitate șocantă mă lovește, era, de fapt, un bărbat. Sosesc și colegii mei și descoperă și trupul femeii la doar 4-5 metri de trupul bărbatului. Descoperim lividități cadaverice în cazul bărbatului și rigor mortis în cazul femeii, ambele fiind semne ale decesului, dar și o multitudine de leziuni grave. Restul imaginilor văzute o sa le țin pentru mine deoarece pot șoca. Echipa de suport ajunge și ea între timp și se decide coborârea unuia dintre trupurile găsite".
Tot Sergiu trage și semnalele de alarmă, de care oricine ar trebui să țină cont, indiferent dacă este alpinist experimentat sau mai puțin priceput în a parcurge trasee montane în condiții extrem de grele și pe timp de noapte: "Judecând după nivelul de uzură al echipamentelor, păreau a fi începători în ale alpinismului. Deci, probabil, au încercat un traseu care le-a depășit nivelul de experiență sau de pregătire, nu putem știi sigur, dar e bine să nu ne grăbim evoluția sărind pași. Echipamentele performante, oricât ne-am dori, nu pot înlocui antrenamentul și experiența, niciodată. Sfaturile salvatorilor montani trebuie ascultate cu sfințenie, astfel timpii se scurtează, siguranța este sporită iar munca salvatorului ușurată. Sunt destule trasee nemarcate care sunt categorisite de anumite persoane ca fiind ușoare dar în realitate nu sunt așa, acestea presupunând riscuri substanțiale și o pregătire alpină temeinică, iar care iarna devin trasee foarte dificile, cu riscuri mari sau foarte mari și timpii de parcurgere, uneori, se dublează sau chiar triplează. Cu siguranță și din păcate, accidentele montane ne învață foarte multe și poate reușesc să ne facă mai precauți, tocmai de aceea am ales să împărtășesc aceste lucruri cu voi.
Mulțumesc colegilor mei de la care am o sumedenie de lucruri de învățat și care mă surprind de fiecare dată cu promptitudinea, dedicarea și profesionalismul cu care acționează la orice oră din zi sau din noapte. Mă înclin! Să aveți un an mai bun!", a transmis, în final, salvatorul montan de la Serviciul Salvamont Prahova.