prof. Cătălin TUDOR
Munții Ciucaș, parte a Carpaților de Curbură din Carpații Orientali, au o suprafață relativ restrânsă, dar deosebit de bogată în frumuseți naturale. Culmile lor împădurite se ridică mai întâi domol, apoi se umplu brusc de stâncării sculptate în fel și chip de forțele naturii. Cele mai multe dintre aceste forme le întâlnim în preajma Vârfului Ciucaș (1954 m), Tigăile Mari, Tigăile Mici, Babele la Sfat, Turnu lui Goliat și alte stânci izolate deosebite. Masivul Ciucaș este situat la est de cursurile superioare ale râurilor Teleajen și Tărlung. Se învecinează cu Munții Tătaru și Munții Siriu la sud-est și est, Depresiunea Întorsurii, Munții Întorsurii la nord și Munții Grohotiș la vest. Cel mai înalt pisc este Vârful Ciucaș, având altitudinea de 1.954 metri.
Traseul pe care l-am făcut a fost următorul: Pasul Bratocea (1268 m) – Stana din Bratocea – Releul de Televiziune – Colții Bratocei – Culmea Bratocea – Saua Tigailor (1745m) – Goliat – Vârful Ciucas (1954) Marcaj: banda roșie, cu o durată de 4 ½ – 5 ore.
La frumusețea peisajului din munții Ciucaș se adaugă și numeroase specii floristice, din care unele endemice sau rarități, care au dus la apariția unor rezervații în care acestea să fie ocrotite.
Zona cu Rhododendron din Muntii Ciucas, situată în zona de întâlnire a potecii care urcă pe Muntele Roșu cu cea care vine de pe Culmea Gropșoarele, pune sub ocrotire o suprafață de 2 hectare cu smârdar (Rhododendron kotschyi), plantă ocrotită, declarată monument al naturii. Alături de acesta vegetează afinul, ienupărul, merișorul și altele.
Culmea Zăganului, care cuprinde zona de stâncărie, cu o suprafață de 3 hectare, este o rezervație complexă - botanică și zoologică - cu plante endemice și rare, dintre care menționăm omagul galben, bărbușoara, floarea de colț, garofițe sălbatice; de asemenea, numeroase specii ale melcului Ahpia. Tigăile Mari, cu o suprafață de 3 hectare, în care intră culmea de stâncărie, până la poteca ce duce spre Vârful Ciucaș, are un caracter complex - botanic și geologic - pe întinsul ei fiind ocrotite atât formațiunile geologice specifice, cât și plantele endemice sau rare, precum și cele calcicole și termofile. Dintre acestea amintim clopoțelul, stânjenelul de munte, gențiana, floarea de colț, garofițele.
Jneapănul de pe Muntele Bratocea, situat la limita superioară a pădurii de molid, este constituit din mai multe pâlcuri (pe circa 2 hectare) ce se găsesc pe versantul de vest al Culmii Bratocei, sub Vârful Bratocea (1827 m), ușor de remarcat din Șaua Tigăilor, ca și în stâncăriile de la vest și nord de Vârful Ciucaș și sub stanca Mâna Dracului. Suvițele Benii, de pe Culmea Suvițelor, cuprinde asociații vegetale cu floarea de colț (Leotopodium alpinum), pe suprafata de 2 hectare. Alături de ea se întâlnesc și clopoței, garofițe, gențiane.
În Masivul Ciucaş trăiesc și numeroase animale sălbatice: urs, mistreţ, cerb, râs, vulpe, jder, veveriță, pisică sălbatică, capră neagră, etc. Păsările sunt reprezentate prin vultur, acvilă de munte, uliu, privighetoare, cinteză, iar reptilele - prin vipera comună și șopârla de munte.
