Cătălin TUDOR
Punți de tradiție și spiritualitate peste veacuri, bisericile de lemn sunt parte din tezaurul nostru cultural și istoric. Micile bijuterii făurite din chiar esența naturii vorbesc despre inima poporului român, despre frumusețea și simplitatea tradițiilor noastre. Parte a patrimoniului cultural universal, cele peste 1400 de biserici de lemn construite înainte de anul 1918 și păstrate până astăzi au o valoare inestimabilă. Aproximativ 650 de biserici de lemn se găsesc în Transilvania și Banat, peste 490 sunt în Oltenia, Muntenia și Dobrogea și mai mult de 300 sunt în Moldova. Cu unele trăsături comune, dar și cu specific regional, în construcția bisericilor de lemn s-au folosit tehnici diverse, cum este cea în cheotori, în căței, în furci sau cele de tip bordei. Dintre toate, dominante la nivelul întregii țări sunt bisericile în cheotori. Simboluri ale identității naționale, bisericile de lemn din România continuă și astăzi, măcar în parte, să fie loc de rugăciune pentru credincioși. Slujbele ținute aici, suspendate parcă în afara timpului, sunt mărturii de credință într-o lume fără sfârșit.
* Biserica Sfântul Spiridon - Vălenii de Munte
Biserica “Sfântul Spiridon Berevoiești” din Vălenii de Munte a fost construită, cel mai probabil, la începutul secolului al XVIII-lea. Dovadă stă crucea de piatră din vecinătatea sa, pe care se poate citi inscripția: ”S-au ridicat această sfântă cruce în zilele lui Nicolae Vodă, de robii lui Dumnezeu Constantin, Dobra, Rada, Bogoslav, Tudora, Dumitru, Mușa, Dragomir, Șerban, Maria, Voica, Lazăr, la 25 octombrie 7235” (adică anul 1726). Există și alte documente care vorbesc, în decursul timpului, despre despre existența acestui lăcaș de cult. Este vorba de pomelnicul bisericii întocmit de preotul Marcu, în care sunt făcute înregistrări începând cu 3 august 1811. Numele acestui preot, alături de popa Tănase și țârcovnicul Ioniță, fiul preotului Toma, apare cu ocazia statisticii din anul 1832, unde se nota faptul că moșia bisericii aparținea moșnenilor. În catagrafiile vechi ale lăcașurilor de cult întocmite pentru târgul Vălenii de Munte, se menționează că primul hram al bisericii din Berevoiești a fost cel al “Adormirii Maicii Domnului”.
Amplasată pe cea mai veche cale de acces din localitate, chiar pe drumul oilor, biserica a fost construită din bârne de lemn tencuite, în stil țărănesc românesc-ardelenesc, cu navă centrală, fiind acoperită cu șindrilă. Se pare că marele cutremur din 1838 a distrus acest așezământ bisericesc. Biserica actuală, a cărei vechime nu se cunoaște, este din lemn, dar este tencuită și poartă hramul “Sfântul Spiridon”. Ea a fost ridicată pe fundațiile bisericii anterioare. Aceasta include actualul naos și altar și e o construcție tipică din lemn, de pe Valea Teleajenului, cu structura pereților din bârne orizontale din stejar, cioplite manual și ornamentate în coadă de rândunică. Turnul clopotniță situat pe pridvor are structură din bârne din lemn, grinzile fiind îmbinate cu cuie din lemn și cuie metalice forjate manual.
O perioadă destul de lungă (din 1980 și până în 2004) nu s-au mai oficiat slujbe în ea – singura dată la care se mai slujea era la 12 decembrie, de hram – biserica a intrat într-o stare de degradare accentuată, fiind necesară consolidarea ei. În 2007 s-au executat lucrări de consolidare, ocazie cu care au fost înlocuite bârnele inferioare putrezite și reparată paianta pronaosului. Pictura e realizată în tehnica ulei, în stil realist de Gh. Cepoiu, ucenic al pictorului Tattarescu, în jurul anului 1920.
Biserica deține o colecție de cărți și icoane vechi, între acestea fiind și un “Catavasier” mai vechi de anul 1639.