Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai venerați sfinți ai creștinismului, cinstit atât în Biserica Ortodoxă, cât și în cea Romano-Catolică, fiind simbol al curajului și al credinței neclintite. Deși viața sa istorică este puțin cunoscută, tradiția îl prezintă ca originar din Capadocia, provenind dintr-o familie nobilă și ocupând o funcție importantă în armata imperială romană.
A trăit în timpul persecuțiilor împăratului Dioclețian (sec. IV), când creștinii erau obligați să renunțe la credință. Gheorghe a refuzat, mărturisindu-și public credința în Hristos și criticând idolatria. Pentru aceasta, a fost supus la numeroase torturi cumplite, pe care le-a îndurat cu răbdare și credință, fără să se lepede de creștinism.
Tradiția consemnează și minuni săvârșite de Sfântul Gheorghe, precum dărâmarea idolilor într-un templu păgân, fapt care a dus la convertirea unor martori, inclusiv a împărătesei Alexandra. În cele din urmă, a fost condamnat la moarte și decapitat la 23 aprilie 303, devenind martir al credinței.
Imaginea sa este adesea asociată cu legenda uciderii balaurului, simbol al biruinței binelui asupra răului. De-a lungul timpului, a devenit ocrotitor al mai multor popoare și instituții, inclusiv patron al Armatei Române.
Peste un milion de români își aniversează astăzi onomastica, de Sf. Gheorghe, printre sărbătoriții zilei de 23 aprilie se numără persoanele care poartă numele Gheorghe, George; Georgiana, Georgian, Giorgică, Georgi; Georgean, Georgel, Georgian; Georgică/Georgica, Georgeta, Geta; Gheorghiţă/Gheorghița, Ghiorghe, Ghiorghi; Ghiţă/Ghita, Gicuţă/Gicuta; Gică/Gica, Gigel; Getuţa/Getuță; Gherghina, Ghiorghina; Gicuţă/Gicuța; Gigi, Gina.