Municipiul Câmpina împlinește astăzi, 8 ianuarie, 520 de ani de atestare documentară. Orașul despre care se spune că are cele mai multe zile însorite pe an, Câmpina este cunoscut drept prima vamă pe drumul comercial dintre Muntenia și Transilvania. Personalități de marcă ale țării și-au legat numele de Câmpina: pictorul Nicolae Grigorescu, savantul Bogdan Petriceicu Hasdeu, dr. chimist Constantin Istrati, Ion Heliade Rădulescu. Astăzi, la 520 de ani, primarul Câmpinei, Alin Moldoveanu, a transmis un mesaj locuitorilor uneia dintre cele mai frumoase localități prahovene: ”Câmpina împlinește astăzi 520 de ani de atestare documentară. E posibil să fie mai mulți, după descoperirile arheologice de la biserica din cartierul Slobozia, dar oficial, în documente, atestarea documentară este de la 8 ianuarie 1503. Atunci a apărut pentru prima dată în acte numele Câmpinei. Sunt multe urări pe care aș vrea să le fac orașului și câmpinenilor mei dragi. 𝐀𝐬̦ 𝐯𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐚̆-𝐢 𝐬𝐩𝐮𝐧 𝐂𝐚̂𝐦𝐩𝐢𝐧𝐞𝐢 𝐜𝐚̆ 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐭𝐚̆, 𝐚𝐝𝐦𝐢𝐫𝐚𝐭𝐚̆, 𝐫𝐞𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐚𝐭𝐚̆, 𝐜𝐚̆ 𝐨 𝐩𝐮𝐫𝐭𝐚̆𝐦 𝐢𝐧 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭 𝐨𝐫𝐢𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐚𝐦 𝐦𝐞𝐫𝐠𝐞 𝐬̦𝐢 𝐜𝐚̆ 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐧𝐨𝐢 𝐭𝐨𝐭̦𝐢 𝐂𝐚̂𝐦𝐩𝐢𝐧𝐚 î𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧𝐚̆ 𝐀𝐂𝐀𝐒𝐀̆! 𝐌𝐚𝐢 𝐯𝐫𝐞𝐚𝐮 𝐬𝐚̆-𝐢 𝐬𝐩𝐮𝐧 𝐜𝐚̆ 𝐯𝐚 𝐝𝐞𝐯𝐞𝐧𝐢 𝐬̦𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐟𝐫𝐮𝐦𝐨𝐚𝐬𝐚̆, 𝐝𝐞𝐳𝐯𝐨𝐥𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐨𝐫𝐚𝐬̦𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐟𝐢𝐢𝐧𝐝 𝐩𝐫𝐢𝐨𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐦𝐞𝐚, 𝐜𝐚 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚𝐫, 𝐜𝐚 𝐨𝐦 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐢𝐮𝐛𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚̆ 𝐂𝐚̂𝐦𝐩𝐢𝐧𝐚! Câmpinenilor aș vrea să le spun să fie mândri de orașul lor, de istoria locului, de oamenii de seamă pe care Câmpina i-a dat lumii! 𝐈𝐮𝐛𝐢𝐭̦𝐢 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐨𝐫𝐚𝐬̦, 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐚̆ 𝐞𝐥 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐚𝐬𝐚 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐚̆, 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭𝐮𝐥 𝐧𝐨𝐬𝐭𝐫𝐮, viitorul 𝐧𝐨𝐬𝐭𝐫𝐮 𝐬̦𝐢 𝐚𝐥 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐧𝐨𝐬̦𝐭𝐫𝐢! Câmpina este unică și așa va rămâne! L𝐀 𝐌𝐔𝐋𝐓̦𝐈 𝐀𝐍𝐈, 𝐂𝐀̂𝐌𝐏𝐈𝐍𝐀! 𝐋𝐀 𝐌𝐔𝐋𝐓̦𝐈 𝐀𝐍𝐈, 𝐓𝐔𝐓𝐔𝐑𝐎𝐑 𝐂𝐀̂𝐌𝐏𝐈𝐍𝐄𝐍𝐈𝐋𝐎𝐑!”.
* Câmpina în istorie (sursa: www.primariacampina.ro)
Câmpina este atestată documentar la 8 ianuarie 1503, numele acesta figurând în registrele vigesimale ale negustorilor braşoveni care tranzitau Valea Prahovei, o zonă folosită drept drum comercial, constituind încă din secolul al XIV-lea o cale de comunicaţie între provinciile româneşti, Transilvania şi Muntenia. Deşi în actele emise de cancelariile domneşti este menţionată „vama Prahovei”, există certitudinea că satul Câmpina, graţie poziţiei sale geografice la intrarea în munţii Carpaţi şi amplasării la distanţă egală de Bucureşti şi Braşov, era vamă, punctul strategic pentru controlul mărfurilor. Acest lucru a făcut posibilă o dezvoltare rapidă a aşezării, localitatea beneficiind de nenumărate avantaje în urma schimburilor comerciale care aveau loc aici. A funcţionat ca vamă din anul 1422 până în 1840, când, pentru un timp scurt vama s-a mutat la Breaza, iar după aceea la Predeal, punctul de frontieră atunci cu Ardealul.
Înflorirea Câmpinei a avut ca sursă şi transhumanţa, activitate prelungită până în secolul al XIX-lea, aducătoare de mari beneficii, atât pentru localitate cât şi pentru vistieria Ţării Româneşti. Pe drumul Câmpinei se aflau hanuri pentru călătorii spre Transilvania. Tot aici, în urma cererii scrise a boierului Scarlat Câmpineanu adresată domnitorului Moruzi în anul 1799, se va ţine un obor de vite în fiecare luni, fapt ce aduce noi avantaje târgului.
În 1822, Câmpina ajunge pe primul loc în lista vămilor Ţării Româneşti, atu-ul fiind păcura, element ce conferea importanţă şi valoare acestui loc.
Timp de câteva decenii, oraşul Câmpina a cunoscut o lentoare în dezvoltarea sa, mai ales de când vama se mutase la Breaza şi, apoi la Predeal. Odată cu începerea exploatării moderne a ţiţeiului, aşezarea va înflori din nou (1880).
Ocupaţiile câmpinenilor în această perioadă erau: agricultura, comerţul, albinăritul, cărăuşia şi extragerea păcurei din subsolul aşezării de către renumiţii fântânari. Aici funcţionau atunci opt mori de apă, situate pe Prahova şi pe Doftana.
La 1 Decembrie 1879 a fost inaugurată linia ferată Ploieşti-Predeal; pe locul actualei gări a municipiului şi-a avut biroul tânărul inginer de atunci, Anghel Saligny, cel care a fost proiectantul şi constructorul podului de la Cernavodă (1895).
Documentele arată preocuparea edililor oraşului de a dezvolta localitatea din punct de vedere al confortului urban, prin: străzi pavate, felinare, piaţă comercială, grădina publică. Se menţionează, între altele, despre băile minerale amenajate din anul 1857 în jurul izvoarelor saline şi sulfuroase de pe platoul sudic al oraşului, devenit proprietatea lui Dumitru Hernia. Concesionate unor persoane din Bucureşti Garoflide şi Georgescu ele vor constitui un punct de atracţie al oraşului, prin: cazino, restaurant cu orchestră germană şi fanfară, spaţii de cazare şi cabine, într-un cuvânt un stabiliment balnear desăvârşit. În mijlocul parcului întins pe o suprafaţă de 2,5 ha este ridicată o capelă în stil baroc, ce adăpostea mormântul lui Dumitru Hernia, un lăcaş veritabil monument de artă, ajuns astăzi o admirabilă ruină.
Frumuseţea şi blândeţea climei Câmpinei au fost motivele pentru care oameni de seamă ai neamului vor avea aici reşedinţa: pictorul Nicolae Grigorescu, savantul Bogdan Petriceicu Hasdeu, dr. chimist Constantin Istrati, Ion Heliade Rădulescu.
Oraşul prospera prin exploatarea „aurului negru”. Se înfiinţau marile unităţi industriale: Rafinăria Societăţii „Steaua Română”, Atelierele centrale Câmpina, Uzina electrică, Fabrica de acid sulfuric. Mica industre se făcea simţită aici prin atelierul şi turnătoria lui Carol Saicovici, iar în 1911, prin turnătoria fraţilor Zipter.
Dintr-un mic orăşel provincial, Câmpina a devenit un puternic centru industrial petrolifer şi metalurgic, transformându-se puţin câte puţin în ceea ce este astăzi: una dintre cele mai frumoase şi prospere aşezări din România, în care convieţuiesc aproximativ 38.000 de locuitori.
În anul 1994, prin decret guvernamental, Câmpina a devenit municipiu.