O clădire care risca în urmă cu câțiva ani să se prăbușească din cauza problemelor structurale prinde o nouă viață, la doi pași de centrul Ploieștiului. Cunoscut drept sediu care adăpostea fostul cinema Tineretului, înainte de 1989, imobilul are parte de o resuscitare spectaculoasă, datorită unei firme din Dâmbovița, care a solicitat și a și obținut de la Primăria Ploiești autorizația de construire pentru consolidarea, restaurarea și extinderea parțială a acestei clădiri.
Istoria imobilului începe la debutul secolului trecut, prin anul 1925, când a demarat ridicarea construcției pe baza proiectului realizat de Toma T. Socolescu, arhitectul care și-a pus amprenta asupra clădirilor semnificative ale municipiului Ploiești. Atunci, la inaugurarea care a avut loc la câțiva ani de la începutul lucrărilor, potrivit unor surse în anul 1931, clădirea avea destinația de cămin al cadrelor de învățământ primar și al familiilor acestora.
Societatea Culturală ATOM Ploiești descrie începuturile și istoria acestei emblematice clădiri din municipiul nostru: ”Căminul Învățătorilor Prahoveni (Casa Corpului Didactic) din strada Regina Maria (așa cum se numea la acel moment – astăzi strada Ștefan cel Mare). Construită în stil neoromânesc, aceasta a fost ridicată de către Asociația Învățătorilor Prahoveni în perioada 1925-1931. Banii au provenit din cotizațiile cadrelor didactice și din sponsorizări ale societăților petroliere. Căminul Învățătorilor este o altă lucrare marcantă a arhitectului Toma T. Socolescu. Imobilul a fost gândit ca un spațiu de cazare pentru învățătorii din județ, dar și internat pentru copiii acestora, precum și spațiu de întâlniri profesionale, de conferințe etc. La parter era sediul Librăriei Didactice, dar exista și o sală de cinema denumită inițial Cinema Lux, apoi Roxy. În 1948, clădirea a fost naționalizată și, în linii mari, destinația sa a fost păstrată pentru o vreme. A supraviețuit numai cinematograful rebotezat ,,Tineretului”, restul clădirii fiind transformat în locuințe sociale. Cutremurul din 1977 a afectat structura de rezistență a imobilului, iar deteriorarea sa a devenit ireversibilă. După 1990, Căminul a fost lăsat în paragină de autorități care nu au dorit multă vreme restituirea către succesorul proprietarului. Clădirea a fost recuperată în instanță de către sindicatul din învățământ care nu a avut fonduri pentru o restaurare și reabilitare capitală, iar ulterior, în 2007, a vândut-o unui investitor”.
Cei care au avut ocazia să intre în clădire, în ultimii săi ani de ”viață” (prin anii 2000), înainte de ”resuscitarea” actuală, știu că imobilul avea o structură extrem de fragilă, cu scări interioare din lemn considerate periculoase din cauza vechimii, dar și cu ziduri care păreau a fi în pragul de a se nărui la o simplă atingere.
Indiferent de destinația pe care o va avea după finalizarea lucrărilor de consolidare și restaurare, clădirea – modificată parțial în zona acoperișului – va fi un punct de atracție pentru ploieștenii care vor să retrăiască momentele frumoase ale tinereții lor, când intrau (prea puțini sunt în viață, în prezent, din păcate) în calitate de membri ai familiilor cadrelor didactice prahovene în Căminul Învățătorilor Prahoveni, fie ca spectatori într-unul dintre cele mai cunoscute cinematografe ale Ploieștiului – Tineretului, cunoscut pentru tarifele accesibile tinerilor dornici să urmărească cele mai noi producții cinematografice ale momentului.
Potrivit autorizației de construire, lucrările la imobilul situat pe strada Ștefan cel Mare nr. 8, din Ploiești, au început în 2024 și ar trebui să fie încheiate în 2027. Documentul emis de Primăria Ploiești în ianuarie 2024 arată că SC Calificativ SRL, societatea care a solicitat autorizația de construire, trebuie să execute lucrări de consolidare (finalizate în prezent), lucrări de recompartimentare interioară și extinderea clădirii cu funcțiuni administrative.
