În ultimii ani, instituțiile publice au început să comunice tot mai des într-un stil relaxat, apropiat de limbajul de pe rețelele sociale. Însă, exagerările din comunicarea instituțională pot avea exact efectul invers, așa cum a reușit o postare a Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene.
”Și voi sunteți la curent cu povestea lui Punch? 
Puiul de macac care nu s-a putut integra la început… dar și-a găsit sprijinul într-o jucărie de pluș. Și noi știm cât de mult contează sprijinul potrivit atunci când ai proiecte mari și provocări pe măsură. De aceea, ne-am simțit inspirați de povestea lui Punch. Pentru proiectele României, acest sprijin înseamnă fonduri europene”. Acesta este mesajul transmis pe pagina oficială de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, condus de Dragoș Pîslaru, marți dimineață.
La prima vedere, intenția pare pozitivă: folosirea unei povești emoționante pentru a explica o idee serioasă. Problema apare însă în modul în care publicul percepe comparația. Asocierea simbolică a unei țări cu imaginea unui animal poate fi considerată nepotrivită, chiar dacă mesajul inițial nu a avut această intenție. În comunicarea publică, percepția oamenilor este la fel de importantă ca mesajul în sine.
În plus, descrierea fondurilor europene prin analogia cu o „jucărie de pluș” poate crea confuzie. Fondurile europene înseamnă investiții, proiecte, reguli stricte și impact economic. O metaforă prea jucăușă riscă să pară că minimalizează importanța subiectului.
Astfel de situații arată cât de important este echilibrul în comunicarea instituțională. Pe de o parte, există nevoia de a vorbi pe înțelesul tuturor. Pe de altă parte, mesajele trebuie să rămână adecvate temei și contextului.
Este foarte clar: ce pare o idee inspirată într-un birou de comunicare poate fi interpretat diferit de publicul larg. Cu rezultate imprevizibile!