Cătălin TUDOR
Punți de tradiție și spiritualitate peste veacuri, bisericile de lemn sunt parte din tezaurul nostru cultural și istoric. Micile bijuterii făurite din chiar esența naturii vorbesc despre inima poporului român, despre frumusețea și simplitatea tradițiilor noastre. Parte a patrimoniului cultural universal, cele peste 1400 de biserici de lemn construite înainte de anul 1918 și păstrate până astăzi au o valoare inestimabilă. Aproximativ 650 de biserici de lemn se găsesc în Transilvania și Banat, peste 490 sunt în Oltenia, Muntenia și Dobrogea și mai mult de 300 sunt în Moldova. Cu unele trăsături comune, dar și cu specific regional, în construcția bisericilor de lemn s-au folosit tehnici diverse, precum cea în cheotori, în căței, în furci sau cele de tip bordei. Dintre toate, dominante la nivelul întregii țări sunt bisericile în cheotori. Simboluri ale identității naționale, bisericile de lemn din România continuă și astăzi, măcar în parte, să fie loc de rugăciune pentru credincioși. Slujbele ținute aici, suspendate parcă în afara timpului, sunt mărturii de credință într-o lume fără sfârșit.
* Biserica de lemn Bordenii Mici
Veche de aproape 400 de ani, Biserica de lemn Bordenii Mici mai slujește și astăzi ca loc de închinăciune credincioșilor din Scorțeni și din împrejurimi. Construită de câțiva călugări ai Sfintei Mânăstiri Mislea în pădurea ”Nicului”, tip navă cu turlă pe pridvor, tencuită și pictată cu medalioane la exterior, biserica poartă hramul ”Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril”. După Legea secularizării averilor mănăstireşti de la 1864, Mănăstirea Mislea a fost desfiinţată, iar mica biserică de lemn din pădurea Mislea a fost abandonată.
În anul 1870, bisericuța a fost strămutată cale de 6-7 km, de către sătenii din Bordenii Mici, în curtea unuia dintre cele două cimitire. Ancorată și pusă pe role de lemn, biserica a fost adusă pe amplasamentul actual, unde se amenajase o fundație din piatră de râu, cu ajutorul a 12 perechi de boi. Transportul a durat 14 zile. Pe noua locație, bisericuța de lemn a devenit naos pentru actuala biserică, al cărei pronaos a fost construit din piatră de râu, la care s-a adăugat, în anul 1912, pridvorul din cărămidă. Șindrila a fost înlocuită cu tablă. Pereților din lemn li s-a adăugat o tencuială pe interior pentru pictura ce urma a se face, dar și pe exterior. În exterior, în zona naos și altar, are un superb brâu din lemn sculptat, tip ”sfoară”, ce denotă originea maramureșeană a stilului de construcție. În anul 1894, biserica a fost pictată de pictorul Radu Vintilescu din Ploieşti.
