Cătălin TUDOR
Punți de tradiție și spiritualitate peste veacuri, bisericile de lemn sunt parte din tezaurul nostru cultural și istoric. Micile bijuterii făurite din chiar esența naturii vorbesc despre inima poporului român, despre frumusețea și simplitatea tradițiilor noastre. Parte a patrimoniului cultural universal, cele peste 1400 de biserici de lemn construite înainte de anul 1918 și păstrate până astăzi au o valoare inestimabilă. Aproximativ 650 de biserici de lemn se găsesc în Transilvania și Banat, peste 490 sunt în Oltenia, Muntenia și Dobrogea și mai mult de 300 sunt în Moldova. Cu unele trăsături comune, dar și cu specific regional, în construcția bisericilor de lemn s-au folosit tehnici diverse, ca cea în cheotori, în căței, în furci sau cele de tip bordei. Dintre toate, dominante la nivelul întregii țări sunt bisericile în cheotori. Simboluri ale identității naționale, bisericile de lemn din România continuă și astăzi, măcar în parte, să fie loc de rugăciune pentru credincioși. Slujbele ținute aici, suspendate parcă în afara timpului, sunt mărturii de credință într-o lume fără sfârșit.
* Biserica de lemn Urleta
Biserica cea veche „Sfinţii Voievozi”, din Urleta (comuna Bănești), este situată în centrul satului, pe partea dreaptă a șoselei ce face legătura între Băneşti şi Mislea. Biserica - monument istoric a fost construită din bârne de stejar şi acoperită cu tablă. În luna iulie 1948, a început construcţia noii biserici, după planul şi devizul de lucrări întocmite de către arhitectul Mihail M. Rădulescu din Ploiești. Noua biserică a fost ridicată peste locul vechii biserici care, fiind de proporţii reduse, a rămas înăuntru, închisă ca într-un cocon de biserica nouă, cu ziduri puternice din cărămidă. Între anii 1969-1971, când s-au executat tencuieli exterioare și interioare, biserica veche a fost demontată din interiorul celei noi și a fost reasamblată în partea de miazăzi a acesteia, pe acelaşi teren.
Biserica are formă de navă, fără pridvor, cu absidă poligonală retrasă față de naos și turlă peste pronaos. A fost construită din bârne groase de stejar și acoperite cu tencuială în strat subțire, atât cât să apere lemnul atât la interior, cât și pe afară. Pardoseala era din scânduri și învelitoarea din tablă. În altar, acolo unde meșterii nu au tencuit pereții, se pot vedea urmele vechilor picturi. Ușile împărătești păstrează și ele frânturi din pictura de odinioară. Poartă hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril.
