Cătălin TUDOR
Punți de tradiție și spiritualitate peste veacuri, bisericile de lemn sunt parte din tezaurul nostru cultural și istoric. Micile bijuterii făurite din chiar esența naturii vorbesc despre inima poporului român, despre frumusețea și simplitatea tradițiilor noastre. Parte a patrimoniului cultural universal, cele peste 1400 de biserici de lemn construite înainte de anul 1918 și păstrate până astăzi au o valoare inestimabilă. Aproximativ 650 de biserici de lemn se găsesc în Transilvania și Banat, peste 490 sunt în Oltenia, Muntenia și Dobrogea și mai mult de 300 sunt în Moldova. Cu unele trăsături comune, dar și cu specific regional, în construcția bisericilor de lemn s-au folosit tehnici diverse, precum cea în cheotori, în căței, în furci sau cele de tip bordei. Dintre toate, dominante la nivelul întregii țări sunt bisericile în cheotori. Simboluri ale identității naționale, bisericile de lemn din România continuă și astăzi, măcar în parte, să fie loc de rugăciune pentru credincioși. Slujbele ținute aici, suspendate parcă în afara timpului, sunt mărturii de credință într-o lume fără sfârșit.
Biserica de lemn Valea Orlei
Considerată a fi cea mai veche biserică de lemn din Muntenia, biserica Valea Orlei a fost construită în satul Chițorani, în anul 1396, de către "coana Tinca Mărăcineanca". Biserica în forma de navă, cu altar poligonal, naos, pronaos şi pridvor deschis sprijinit pe opt stâlpi fasonaţi, legaţi între ei printr-un zid de un metru înălţime, are grinzile îmbinată în formă de coadă de rândunică, asemeni bisericilor din Maramureș. La început a fost o construcție mică din lemn, acoperită cu șindrilă, așezată cuminte pe loc înalt, de unde să poată privi până hăt, departe, peste podgorii mănoase și peste apele Teleajenului. Din păcate, și peste acest vechi loc de închinăciune au trecut urgiile vremurilor, vitregiile naturii și mai puțina pricepere a unor meșteri restauratori. Astfel, din mica bijuterie s-au păstrat intacte doar brâul din lemn în formă de funie și coloanele delicate, ce încearcă parcă să o protejeze, peste timp.
Loc de odihnă veșnică pentru Doamna Stanca, soția domnitorului Constantin Mavrocordat, îngropată aici în anul 1756, biserica a fost consolidată în mai multe rânduri, iar pictura a fost și ea în mare parte refăcută, iar în anul 2007 a fost resfințită.
Galerie foto:
: